Rule,Britannia!

Episode one

De ceva timp sînt îndrăgostit  de Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord. Mai precis,sînt foarte îndrăgostit de Anglia. I mean,really in love. La televizor,telecomanda a rămas setată pe BBC Knowledge,cea mai bună emisiune din lume este,by far,Top Gear (pe care o văd și revăd la nesfîrșit pe BBC K.),nu trece o zi fără să ascult Pink Floyd și,ca să ne apropiem de subiectul acestor rînduri,cel mai bun chef din lume este Heston Blumenthal. Unii zic același lucru despre Gordon Ramsay. Sau,despre Jamie Oliver. Care și ei sînt britanici. Ah,să nu uit să amintesc de rugby,sportul meu preferat. Care,of course,a fost inventat de englezi. Ca și fotbalul, cricketul, snooker-ul și multe altele. Și,de vreo trei luni,am făcut o  mică pasiune pentru ale. Pe care o găsesc în București,thanks God,la The Real Beer Shop, singurul magazin unde puteți găsi bere britanică (și nu numai),ținut de către un englez. Și e monarhie. Sorry,de fapt cu asta ar fi trebuit să încep,mai ales că Majestatea Sa,The Queen Elizabeth II este unul dintre cei mai respectabili oameni din lumea noastră și este,cu siguranță,cel mai impunător monarh al zilelor noastre.
Să revenim...Pe vremuri era o revistă,bună,aș zice,beWhere!,pre numele ei. Unii spun că era lizibilă și că le pare rău că a dispărut. Cam asta aș spune și eu,mai ales că eram editorul secțiunii Localuri,despre care pot zice că era citită cu...poftă. Primul sediu a fost pe o stradă din zona pieței Dorobanți,Puțul lui Zamfir. Acum,dacă memoria mea ar sta și pe-acasă,uneori,v-aș putea spune,cu siguranță,că-mi amintesc de un loc care semăna cu un fel de pub pe acea stradă. Parcă treceam pe lîngă el în drumul spre redacție. Parcă...Acestea fiind zise,cert e că m-am întîlnit,acum vreo 10 zile cu un fost coleg de la răposata beWhere!,în piața Obor. Venise,ca și mine,după una-alta. Am aflat,printre altele,că este bucătar. Well done,mate! Și mi-a spus unde,la The London Street Bistro,Puțul lui Zamfir 15. So,acun vedeți unde a dus toată introducerea mea,cam lungă...
Bref,într-o frumoasă după amiază de vineri am intrat într-o curte nu prea mare,cu o mică perdea de mesteceni,cu un bar care,acum,hiberna și care era,per ansamblu,primitoare. Spațiul propriu zis al bistro-ului e la parter,cu o dimensiune,mai degrabă,intimă,cu peretele care dă în curte din sticlă,cu oglindă mare și canapea pe cel opus,cu mese pentru douiă persoane (cred că sînt vreo 7-8) și cu una rotundă,mare și veche,o ruptură șic în ordinea liniștitoare a locului. La etaj este un alt spațiu,mai aerisit,unde se desfășoară tot felul de experimente și experiențe și care e dotat cu cuptor,masă de lucru,dar unde există și o masă unde se poate mînca.
La ora la care am ajuns eu,o singură masă mai era ocupată,cu un domn care-și făcea treaba la laptop. Bun,este wi-fi. Am primit,imediat,meniul pentru mîncare. Am observat,imediat,că de pe mese lipsesc scrumierele. Am întrebat-o pe tînăra și prietenoasa doamnă care se ocupa de clienți dacă pot fuma. Nu. Știți ceva? E prima dată,de cînd ”scanez” localurile patriei,cînd nu m-am enervat. N-am o explicație prea clară și nici măcar nu mîncasem. A fost doar așa,o reacție calmă,aproape o non-reacție. Pur și simplu nu  mi-a părut rău. Am mai observat că erau,de fapt,două meniuri,unul pentru săptămîna în curs,cu feluri mai puține și un altul,mai bogat,cu feluri care pot fi comandate oricînd. L-am pozat pe primul din care am ales Venison Porcini Bourguignon with truffled mushed potato (55 lei),adică Bourguignon cu carne de vînat și hribi servit cu piure de cartofi și trufe.

Dar,nu puteam începe a real british meal cu...cerb. Mai ales că venisem să încerc (și doream să-mi placă) adevăratul breakfast. Mă rog,cît de real putea fi pe maluri de Dîmbovița. Astfel că primul fel a fost London Street Breakfast-Lincolnshire Sausage,Fried Egg,Baked Beans&amp,Bacon,toast&amp,hot apple chutney (GF sausages). Cum farmecul s-ar evapora dacă aș traduce,vă spun doar că GF înseamnă gluten free.
Pînă să-mi fie adusă comanda,ascultam muzica,bună și în surdină,savuram kir-ul făcut cu vișinată de casă (bun,foarte bun),ceaiul verde și am vorbit cu proprietara,încîntătoarea Mrs. Rachel (sorry,nu îi știu the second name). Din vorbă în vorbă,m-a îmbiat la un pahărel cu...nucată. Mirat și foarte curios,am primit un shot cu un lichid dens,roșu spre brun,atît de compact încît lumina nu trecea prin pahar și cu o aromă de anason. Asta la prima vedere și adulmecare. Gustul este bogat,aroma de anason este cît trebuie să fie și am mai simțit ceva,ca o impresie,o umbră de gust,despre  care mi s-a spus că este dafin. Ingenios și foarte bun.
După vreo 15 minute primesc această minunată farfurie

Deja am scris mult,darce vedeți merită multe cuvinte și multă laudă. Să nu fiu înțeles greșit,nu este cine știe ce rafinament,spectacol,sau excentricitate culinară. Este,doar(?) un mic dejun pregătit cu atenție și cu grija față de clienți și față de gusturile și plăcerile lor. Combinate cu ingrediente foarte bune și cu știința și atenția la detalii. De exemplu,cîrnații. Proaspeți,din porc,cu ierburi,dar fără să sufoce suculența cărnii,calzi cît trebuie. Bacon-ul este prăjit cît să fie crocant și cît să se simtă aroma plăcută și ușor sărată. Fasolea,cu boabe mici,gustoasă,cu sos dulceag și cu puțină verdeață. Oul este prăjit la fix,cu marginile frumos rumenite și cu gălbenușul moale cît să se scurgă peste pîinea maronie și care pare făcută la fața locului. Singurul ingredient de care mă puteam lipsi este roșia (la cuptor,cu verdeață pe deasupra),pentru că nu este sezonul ei și,oricît am ”plimba-o”,tot n-o convingem să aibă ceva gust. Chutney de mere,dulceag și el și cu o consistență de gem,pentru comparație,dar mai gustos,face casă bună cu fasolea,cîrnații și oul. A fost,este și va fi,mereu,una dintre combinațiile pentru care merită să te trezești la orice oră. A propos de oră,alt motiv pentru care-mi place acest loc este acela că breakfast-ul poate fi mîncat la orice oră. Love it!

Cu foamea (ușor) potolită,puteam aștepta,plin de speranță și cu o poftă crescîndă,să-mi fie ”livrat” vînatul. Ador vînatul! Știu,doar,că e destul de ușor să fie ratat,ba sufocat de prea multe arome,care mai de care mai fanteziste,ba tratat cu prea multă lejeritate. Aici nu e așa. Arată și miroase foarte bine. Simplitate și meșteșug. Și,din nou,atenție la ingredientele folosite. Mi s-a spus că vînatul vine de undeva din zonele de unde este...prins animalul,nu cumpărat de la magazin,congelat. Very well!

Așa arată și este foarte bun. Căldura care a pătruns carnea cît să-i păstreze aroma și textura,hribii care îi dau o notă de pămînt,celelalte legume necesare,toate astea legate de sosul redus de vin roșu alcătuiesc un deliciu. Singura mea rezervă a fost la piure. De fapt,la ceea ce ar fi trebuit să fie mica decadență care face diferența: nu am simțit,aproape deloc,trufele. Mă așteptam să-mi mute nasul,să zic așa. A trebuit să caut,atent,în piure...Da,cred că acestui cerb i-ar fi plăcut mai multe trufe. Next time. Selecția de vinuri este generoasă,cu destule românești (cam multe,după gusturile mele),dar am preferat o sticlă cu bere. Pentru cei care mă știu din alte cronici.nu-s iubitor de bere. Cel puțin,de lager. Dar,așa cum spuneam la început,sînt din ce în ce mai atras de ale,faimoasa bere britanică. Mare și plăcută surpriză am avut cînd,poftind la așa ceva,sau la Zăgan (o foarte bună bere românească,făcută artizanal de niște tineri entuziaști), am fost întrebat de care Zăgan prefer. Brună să fie. Cu mîna pe inimă vă spun că această bere merge cu vînat. Again,e vorba de pricepere,și la bere și la mîncare. În treacăt vă spun că la The Real Beer Shop găsiți bere Zăgan. E,cam,singurul loc din orașul ăsta. Și merită s-o cumpărați. 

Mi-era bine. De fapt,atît de bine,că mi-era și  mai greu să mă urnesc. Hm,și eram și mai greu. Da,dar o greutate plăcută. Care se cere încheiată c-un desert pe cinste,din același spațiu gastronomic. Așadar,ce altceva dacă nu tartă de mere caramelizată cu crumble și înghețată de vanilie (17 lei),din meniul săptămînii respective. 

Noroc că mai păstrasem cîteva înghițituri de nucată,pentru că au lubrifiat foarte bine dulcele pe care l-am savurat cu fiecare linguriță. Blatul crocant și sfărîmicios, merele aromate și calde,înghețata care se topea încet sedusă de căldura de dedesubt,ce deliciu! 

Ultimele detalii sînt legate de nota de plată,care a fost de 141 lei. Din păcate,am rătăcit bonul,de aceea nu găsiți prețurile la băuturi și la breakfast. Pe celelalte,pur și simplu,le-am ținut minte. Poate pare mult,dar sînt bani pe care i-am cheltuit cu plăcere,cu mare plăcere.

Mai e nevoie să vă spun că voi reveni și că vă invit,din toată inima,la The London Street Bistro? Well,vă rog să adăugați acest mic refugiu pe lista dumneavoastră de preferințe. Merită.

Congratulations,Ladies and Gentlemen!

FlorinB