O frumusețe de mîncare

Am revenit.

De la ultima postare multe s-au întîmplat. Am stat la mai multe mese ale unor restaurante care mi-au plăcut,am primit o reacția de la o iubită după ce a mîncat la MARIN și am depășit o săptămînă foarte tristă pentru mine. Despre toate acestea,pe rînd.

Pe strada Jean Louis Calderon 34 era,odată,un loc numit Violeta s Vintage Kitchen. Știu că în perioada aceea mă ocupam de secțiunea food la TimeOut București și,cum-necum,am reușit să evit locul. Pur și simplu nu credeam că merită o cronică,deși mulți îmi spuneau numai de bine despre ceea ce era,după mine,un fel de cantină în cel mai bun înțeles al cuvîntului. Adică,mîncare obișnuită făcută cu grijă și cu pricepere,pentru clienți care trebuie respectați. Oare nu așa ar trebui să fie peste tot?

Anyway,treceam acum cîteva săptămîni prin zonă și eram curios să văd dacă mai există...VsVK și,foame fiindu-mi,aș fi intrat să mănînc. Mă apropii și,primul lucru care-mi sare-n ochii (la propriu,aproape) este o reclamă cu...Beauty. Of,alt loc plăcut (zice-se...) care s-a dus,luat de apele (cu șampon) ale nesfîrșitei noastre tranziții...Era spre seară,așa că-mi spun să mă uit mai atent. Surpriză! Beauty,adevărat,dar...Beauty Food!!! Înseamnă că era ceva cu și despre mîncare. Cînd să intru,altă surpriză. Ușor neplăcută,de data asta. Mîncarea frumoasă nu mă putea primi și nu-mi putea dezvălui secretele pentru că era în vacanță. Era-n preajma Crăciunului și e bine ca oamenii să mai stea și pe la casele lor. Sincer,mi-a plăcut abordarea. Nu-i nimic,revin după. E mijloc de ianuarie,e luni,parcă,mi-e foame (dacă tot e ceas de prînz) și gîndul mi-e la Beauty Food. Ajung și...Eh,asta e mai mult decît ghinion,e conspirație: Închis! Pentru că e luni...Asta e,trebuia să fiu atent la orar cînd am  descoperit locul. Norocul meu e că o doamnă,care era înăuntru,mi-a explicat ce,cum și cînd.

Vineri,cam 2pm și,în sfîrșit,deschid ușa. E o singură încăpere,nu foarte mare,dar suficient de spațioasă pentru mesele așezate lîngă pereți și pentru barul care,într-un fel,sparge unitatea încăperii. Am mai observat că în capătul din fața intrării este o ușă care dă în ceea ce pare a fi terasa bistro-ului. Mișto,să vină vara! Nu știu dacă sînt 10 mese,dintre care erau ocupate două,trei. Oameni relaxați,care,în timp ce așteptau să le fie servită comanda,”surfau” pe net. Bun,există wi-fi. Îmi aleg o masă după bar,mă așez și vorbesc cu o tînără doamnă care părea a fi a locului. Chiar era,pentru că dumneaei era cea care m-a lămurit în lunea de care vă vorbeam mai înainte. Aflu că este proprietara și că a început din plăcere și cu un foarte mare entuziasm. Necesar,dar nu și suficient. Oricum,locul îmi place. Să vedem și mîncarea. Și să o și mîncăm,desigur.

Mai întîi,observ că există și meniul zilei,cu o supă și altceva lîngă. Aflu că în fiecare zi e diferit. Asta îmi place,mai ales că in meniu nu găsesc ciorbe,sau supe. Și asta îmi place. Îmi mai place că au ouă Benedict,adică un fel care este,de obicei,asociat cu micul dejun,dar pe care eu l-aș mînca oricînd. Așa am și făcut. Pînă atunci,ar merge un pahar cu dry martini și o ceașcă cu ceai verde. Mai observ că meniul are un design anume,creat special pentru Beauty Food,de către un tînăr și talentat designer. O să vă placă. Cum așa va fi și cu ouăle Benedict (15 lei,aprox. Sorry,sorry am pierdut bonul...),pe care le vedeți aici. 

Ouăle poșate sînt proaspete,după gust,bacon-ul e tocmai bine rumenit,la fel și pîinea,iar sosul Bechamel acoperă și,într-un fel plăcut,leagă celelalte ingrediente. Cele 4 jumătăți de cherry sînt contrapunctul colorat și acid care încheagă un fel de mîncare gustos.

Mai voiam,pentru că îmi plăcuse debutul. Să fie hamburger (20 lei,aprox. Sorry,again.). În timp ce aștept comanda,am timp să ascult muzica,bună și la un volum nederanjant,să-mi verific mail-urile și să mai vorbesc cu proprietara. Între timp,mai vin clienți,care par de-ai casei. Nu-i puțin lucru,pentru un bistro deschis de puțin timp. După vreo 15 minute îmi este adusă comanda,care mă surprinde prin așezare. Întîi,pentru că este pe un mic blat de lemn,apoi pentru că hamburgerul este desfăcut,ca să zic astfel.

Cartofii,calzi,bine rumeniți,prăjiți în coajă,adică un plus de aromă,sînt serviți într-unsoș mic,iar sosul clasic într-un mic recipient. Oricît mi-ar plăcea,sau  nu, această prezentare,prefer să mușc dintr-un hamburger in old style. Ad manum. Așa că am așezat celalată felie de pîine peste și am mușcat. Prima observație: carnea are și alte ingrediente în afara sării și a piperului. Se simte nițel mai aromată,fără să-i dăuneze. Apoi,sosul din brînză și boabe de muștar de deasupra adaugă o nouă aromă,care funcționează cu carnea,cu felia de roșie și cu clasica felie de cheese. Pîinea e proaspătă și are coaja ușor crocantă,roșia e,doar,acidă (eu,sincer,aș renunța la acest ingredient,în extra-sezonul său,pentru că nu îmbogățește,deloc,gustul preparatelor),cartofii,cum spuneam,buni,iar din toate astea rezultă un fel de mîncare clasic,ușor reinterpretat, fără să fie pretențios,și care merită comandat și mîncat cu plăcere.

Timpul trecea frumos,mîncarea îmi plăcuse,dar era timpul să-mi pregătesc plecarea în stilul clasic,c-o dulcegărie. N-am mai verificat memiul și i-am cerut o recomandare proprietarei. Mi-a răspuns scurt:creme brulee (iertați-mi,vă rog,lipsa accentelor).

A sosit în scurt timp și arăta așa

Nu excela în vreun fel,iar pentru temperatura la care mi-a fost servită n-am decît un singur cuvînt:călîie. Poate că dacă ar fi fost mai caldă,spre fierbinte,aromele s-ar fi legat mai bine. Ca să fiu mai precis,era un desert obișnuit. Iar asta,doamnelor și domnilor,nu făcea casă bună cu ce măncasem pînă atunci. 

Mai trebuie să spun că am plătit,cu totul,cam 100 lei și că nu am fost la baie,astfel că nu știu cum e. 

Una peste alta,mie mi-a plăcut. Destul de mult cît să revin,măcar o dată pe săptămînă.

Și încă ceva. Felicitări pentru curaj și dedicație!

FlorinB