Camera

Trec deseori pe Calea Dorobanților și nu am o atracție deosebită pentru această,cum era/este expresia stupidă?,”arteră centrală a capitalei”,care este un amestec dezordonat (vorbind foarte blînd...) de case vechi și frumoase (unele impunătoare),dar îmbătrînite și triste (destule) și blocuri comuniste sufocante;iar,din loc în loc purulentele excrecențe post ”89,tip cafenele,magazine țipătoare și altele asemenea. Nu-s multe,adevărat,dar suficiente cît să altereze privirea și aerul distins al bulevardului. Salvarea vine,în mare parte,de la clădirea liceului I.L. Caragiale,de la clădirea cu zodii (sorry,nu-i știu numele) și de la vilele care au rămas pe partea dreaptă,cum mergem spre televiziune. Există și un soi de parc (foarte mic) în Piața Dorobanți,dar și o anormalitate numită piața Dorobanți. Este minusculă,acoperită,are cîteva tarabe cu carne,brînzeturi,pește și fructe. Pe jos este gresie,e foarte luminată și e,de fapt,o tarabă expandată. Anormalitatea vine din prețurile practicate acolo,coborîte,parcă,din vitrinele magazinelor din zonă. E ridicol. Și nu vorbesc despre cine știe ce trufandale,ci de omniprezenta brînză din Mărginimea Sibiului și porcăriile adiacente,de flori și de fructele așa-zis exotice (de exemplu,cireșele și căpșunele din timpul iernii). Singurul lucru remarcabil,și pentru care trebuie să-i mulțumesc lui Alex Baciu,este o pescărie, cu pește și fructe de mare și unde puteți mînca delicioase feluri pregărite pe loc. Am trecut,în fugă,dar vreau să revin și să gust.
Pînă atunci vă invit în La Chambre,care este destul de aproape de intersecția cu șoseaua Ștefan cel Mare,pe stînga,mergînd către Piața Dorobanți. Deși observasem locul de vreo doi ani,nu reușisem să deschid ușa acestui cochet magazin de vinuri. Îmi plăceau geamurile mari care lăsau privirea să scaneze încăperea bine luminată,pe ai cărei pereți sticlele stăteau aliniate și erau dornice de rendez-vous-uri cu îndrăgostiții de vinuri bune. Pînă într-o bună zi (cred că era seară),cînd n-am mai rezistat și am pășit înăuntru. Cam asta am văzut și,de atunci,îmi place să revin.

Cele două doamne,pricepute și foarte amabile,care se ocupă de Cameră mi-au spus că,inițial,aceasta era centrată pe vinurile franțuzești,pe care proprietarul (clujean iubitor de vin bun) le aducea după îndelungi căutări prin podgoriile Franței. Este un domn căruia îi place să caute și să descopere soiuri și mărci,încă,nu atît de cunoscute pe malurile dîmbovițene. De ceva timp,căutările s-au mutat spre sud,către arzătoarea Spanie,iar pereții s-au umplut cu mărcile acestei țări. Roșii,roze,sau albe,spaniole,românești (destule),sau de pe alte meleaguri,toate vinurile de aici au o poveste care merită auzită și pe care e bine să v-o amintiți cînd turnați în pahare. Între timp,am devenit un obișnuit al Camerei,astfel că am fost invitat la o degustare a Casei Murfatlar,cu vinurile premium Sable. Care n-au fost rele. Nu (mai) pot să fac o descriere amănunțită a soiurilor pe care le-am gustat,pentru că au trecut cam două săptămîni și,din păcate,nu mi-am luat notițe. Sper să le mai încerc și să fiu mai precis. Oricum,nici din oferta Camerei nu am încercat decît foarte puține și,surprinzător pentru mine,am ales un roze sec din Spania,Fuenteseca,Bobal cu Cabernet Sauvignon;știu de ce l-am luat,datorită culorii,un soi de nuanță de cognac,care m-a făcut curios. Cum nu-s iubitor de roze-uri,am să spun cinstit că nu prea mi-a plăcut. De fiecare dată aveam alături de pahar cîteva felii de brînză destul de mirositoare și,astfel,am reușit să golesc sticla,în vreo trei zile... A mai fost o sticlă de Bouquet Nouveau,Thracian Valley,2013,un fel de Beaujolais,bulgăresc,acceptabil; plus două românești, 1,La Chambre,Aux Bons Vins (Fetească Neagră 90% și Merlot 10%),produs în podgoria Dealu Mare,Urlați și Nobilitas,un Merlot din domeniile Intervit,pe terasa superioară a Dunării. Decente,într-un singur cuvînt. Sorry pentru că nu vă dau și prețurile vinurilor despre care am vorbit,dar,am rătăcit bonul.Sper să-l găsesc.
Cam asta am avut a vă spune,că am descoperit o Cameră plăcută,cu pereții ”tapetați” cu sticle cu vin, unde îmi place să revin și de unde ies însoțit de...o bucată de ”tapet”. Ceea ce vă cam doresc și dumneavoastră.

FlorinB